© 2019 A.P.L.O.M.B. Calafat, Dolj, România.

Tabăra Folk Calafat

aplombro@gmail.com

0785545999

  • Black Facebook Icon
  • Black YouTube Icon
  • Black Instagram Icon
Caută
  • Tabǎra Folk

21 de gânduri culese şi alese de Ioana Doreanu la ediţia a XXI-a a Taberei Folk: Dan VANĂ

"Anul acesta, am pus graniţa (folk) în raniţă şi am venit, cu paşi cu tot, în tabăra de la Calafat. Se spune că pentru fiecare emoţie există o amprentă biochimică. În ce moment aţi hotărât să faceţi prima ediţie a taberei folk?


Era luna decembrie a anului 1995, după prima seară a Festivalului naţional-concurs de muzică folk Floare de ger. Era o ediţie a unui festival stingher, pentru că în România nu existau decât două mari festivaluri – Om Bun, la a III-a ediţie, şi Chitara de argint, la prima ediţie. A fost o discuţie lungă atunci, de o noapte, între tinerii participanţi în concurs şi consacraţii Victor Socaciu, Adrian Ivaniţchi, care susţineau că muzica folk este o etapă închisă a muzicii româneşti, că cei care practică acest gen artistic nu mai au nicio şansă. Apoi veneau argumente, de o parte şi de alta, tinerii, mulţi dintre ei care s-au apucat, între timp de lucruri serioase, au confirmat spusele lui Victor şi ale lui Puiu. Susţineau că folkul este de viitor şi că viaţa nu poate să meargă înainte fără muzică folk. Eu am înţeles din toate aceste dezbateri, din toate aceste contraziceri că este nevoie de o tribună, de un loc în care aceste probleme să fie dezbătute şi atunci mi-a venit în gând ideea taberelor de creaţie science-fiction de dinainte de ’89, organizate de regretatul Dan Merişca, patronul spiritual al taberei folk. Şi atunci am scris un proiect pe care l-am înaintat Direcţiei Judeţene pentru Tineret şi Sport Dolj, finanţatorul primei ediţii. Aşa s-a născut tabăra folk de la Calafat.


Ce aţi scris pe prima carte de vizită a taberei?


În primul rând adresa – Calafat, malul Dunării. Apoi scopul nostru – să menţinem în atenţia publicului acest gen, pe nedrept marginalizat.


Nu mai sunteţi de mult un ...erou local. Când aţi devenit ...statal?


Habar n-am, nici nu mi-am propus acest lucru şi nu ştiu dacă ceea ce fac eu este o dovadă de eroism sau merită titlul de erou. Sigur că tabăra folk, de la început, a avut această posibilitate de dezvoltare pentru că se adresa unei bresle, nu unui grup restrâns de participanţi şi, în nici un caz, nu unui grup de amatori. De la început s-a adresat elitei acestui gen artistic. De asemenea, de la prima ediţie, i-am avut alături pe prietenii muzicieni din Bulgaria, din Vidin. Apoi, la a VI-a ediţie, au început să vină şi cantautori consacraţi din ţara vecină.


Reparaţi porţile sufletului cu ceea ce faceţi?


Asta e deja poezie! Nu ştiu dacă folkul are menirea şi dacă este în obiectivul lui sau al oricărui gen artistic să repare porţile sufletului. Poate să le deschidă cumva spre frumos, spre sensibilitate, pentru că folkul are mai multe valenţe lirice decât alte genuri muzicale, având ca suport poezia de bună calitate, poezia adevărată. Poezia, prin definiţie, este un gen liric, iar asta defineşte sensibilitate, defineşte emoţie, defineşte transmiterea şi receptarea emoţiei.


Astfel, atenţi la tot şi la toate, am învăţat mereu să fim veşnici! – am citat din Marin Sorescu. Sunteţi atent la tot şi la toate, asta s-a dovedit. Cine vă pune la treabă?


În primul rând, responsabilitatea pe care o simt faţă de atâţia oameni prezenţi în tabăra de la Calafat. Atâţia reprezentanţi valoroşi ai genului care vin aici să schimbe impresii, să fie alături de colegi şi de prieteni şi să ofere din creaţia lor publicului iubitor de muzică folk, de poezie cântată. Toţi aceşti oameni mă obligă să fiu responsabil de ceea ce se întâmplă aici şi sigur că trebuie să fii atent la tot şi la toate pentru ca lucrurile să iasă bine, să decurgă totul conform planului.


Oamenii care vin aici nu mai vor să plece, în sensul că, în fiecare an, ştiu că la începutul lunii august, aici e treaba de făcut, de întâlnit, de cântat şi de bucurat împreună.


Sigur că da, iată şi o particularitate a evenimentului – diferenţa dintre un festival şi o tabără. Cu toţii ne amintim de taberele în care mergeam când eram mici şi sigur că ne părea foarte rău atunci când se încheiau. La revedere, tabără dragă era cântecul de despărţire şi, nu de multe ori, plângeam când ne îmbrăţişam cu prietenii pe care, de cele mai multe ori, nu aveam să-i mai revedem vreodată. Dar pentru perioada taberei, eram ca fraţii şi parcă ne ştiam dintotdeauna. Sigur, în tabăra folk de la Calafat, asta se întâmplă destul de rar, doar cu participanţii din străinătate, uneori, şi câteodată cu cei care, aşa cum spune Maria Gheorghiu, îşi pun aripi de drum şi ne lasă pe noi aici, ei plecând în altă parte...


Vă mulţumesc foarte mult pentru tot şi toate!

Eu vă mulţumesc pentru prezenţă şi să sperăm că ne vom revedea cu bine, sănătoşi, şi la ediţia a XXII-a!"



#DanVana #TabaraFolkCalafat #folk

89 afișare