mesagerul să-l repună în drepturi. Nu a ales pe nimeni dintre cei consacraţi, care, din diferite motive şi-au înecat neputinţa în aşteptare. L-a ales pe Dan Vană, cel ce încercase şi în anii dinaintea nepăsării să-i poarte cântecele născute din undele europene.
Se făcea că Dan trimisese mesajul renaşterii şi, alături de ape, munţii au găsit de cuviinţă să îi dea ajutor. M-au delegat pe mine.
Aşa am început cu Dan Vană prima ediţie a taberei folk în 1996 după o idee venită la Festivalul „Floare de Ger”- 1995, din acelaşi Calafat.
Idei?… Tone. Dorinţă?… Nesfârşită. Bani?… Sănătate să fie că e mai bună ca toate. Mai rămânea ceva… Ceva de care nu ne puteam lipsi… Participanţii.
Stăteam cu inimile strânse (mai mult Dan decât mine) ca nu cumva să facem tabăra şi să ne trezim în ea doar noi, Familia David şi Carmen, soţia mea. Iar când, cu câteva zile înainte de data oficială, Dan m-a sunat să renunţăm, înainte de a spune ceva, încep eu să-i citesc cu bucurie pe cei ce acceptaseră ideea de a fi cu noi la această inaugurare.
Aşa se face că prima tabără a început în formula Dan Vană, Zory David (abia învăţase trei acorduri la chitara mai mare decât el), Grupurile „ELEGIS”- Sibiu (Christian Leikep şi Florin Thomits), „KARMA”- Giurgiu (Tică Lumânare şi Mihai Costea -„Gagici”), Ovidiu Mărginean - Sibiu (viitor Profolk), Maria Magdalena Dănăilă - Galaţi, Ovidiu şi Irina de la Iaşi, Grupul „FAO” din Sibiu şi nu în ultimul rând fanii noştri numărul unu Familia David (Elena şi Mircea) şi Carmen Thomits.
De atunci au trecut ani şi vor mai trece. Dar ceea ce sperăm e că tabăra va dăinui mereu. |