Asta-i muzica ce-mi place!
• Evenimente •
• Prima pagină • Presă • Audio • Imagini • Contact •
A fost odată ca niciodată A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, a fost un Calafat, o Dunăre, un Dan Vană şi muzica folk. Apoi a fost o idee după care a venit dorinţa de a o pune în practică, au apărut, apoi, oameni care au pus umarul şi... melcul ţuşti, ţuşti, a apărut singura tabără folk din mioriticul nostru spaţiu manelizat. |
Salut |  |
Nu ştiu cum a fost prima ediţie deoarece atunci am strălucit prin lipsă. Singurii supravieţuitori din vremurile acelea îndepărtate sunt Dan Vana şi Florin Tomici. Numai ei ar putea scrie prima pagină din istoria taberei (dar acum sunt bătrâni rău de tot!!!). De la a doua ediţie am fost, am fost, am fost... La începutul fiecărui an, în 1 ianuarie, mă gândesc cu mare plăcere că, în august, voi merge la Calafat în tabără. Vă spun, fraţii mei cu sânge folk: este atât de frumos în tabără încât, chiar şi acum când scriu, mă trec fiori de plăcere. Nici nu ştiu ce-mi place mai mult: malul acela de poveste al Dunării, cu panorama fantastică ce încantă ochiul artistului,oamenii buni ai locului, expresia frumoasă a ospitalităţii olteneşti, întâlnirea cu fraţii mei de suferinţă folkistică, dulce-amarele întâmplări nocturne din căbănuţele în care stăm, sau poate spectacolele absolut unice care se nasc, în fiecare seară, din aburii zilelor acelea foarte călduroase şi prea puţine!... Pentru că, nici nu-ţi dai seama cum ajungi la ultima seară şi, melcul ţuşti, tabăra s-a încheiat... Multe ar fi de spus însă, istoria taberei o vor scrie supravieţuitorii. Eu atât vă zic, fraţii mei cu sânge folk: ceea ce se întâmplă în Tabăra de la Calafat este absolut UNIC! |
| Cristian Buică |